Tunisia, Post-Revolutia Iasomiei Georgiana

Am asteptat cu mare nerabdare excursia in Tunisia programata in luna mai, iar, in momentul in care totul a fost confirmat, am simtit o bucurie enorma datorata in primul rand faptului ca, ca dupa toate evenimentele din ultimii doi ani din aceasta tara (criza economica, revolutie, proteste), urma sa revad locurile cele mai frumoase de pe glob... in opinia mea!

Am inceput programul cu o vizita in centrul Tunisului, pe Bulevardul Habib Bourghiba, si cu o plimbare in medina din Tunis. Vizita a fost utila pentru ca toata lumea a schimbat bani si si-a facut o idee despre preturi, despre cum arata capitala acestei tari si despre Tunsia moderna, deoarece nu exista niciun loc mai potrivit in care sa vezi cum se imbraca, mananca, vorbesc si se distreaza tunisienii de astazi. 

De aici, ne-am indreptat catre Muzeul Bardo pe care l-am gasit partial deschis deoarece UNESCO lucra, impreuna cu autoritatile locale, pentru a expune in intrgime colectia de obiecte si mozaicuri (se aproximeaza ca sunt cateva mii) pastrate in subsolul institutiei in timpul fostei guvernari. Spre incantarea mea si a grupului, am descoperit, in salile in care erau expuse mozaicurile din perioada romana, unele noi despre care am citit, dar pe care nu aveam cum sa le vad pana atunci. 

Am continuat cu vizita la Cartagina. Fosta colonie feniciana transformata in capitala imperiului Cartaginez, mai tarziu - cetate romana, bizantina, cucerita in final de catre arabi, Cartagina si-a pastrat pana astazi farmecul pe care il avea in Antichitate. Este de la sine inteles ca palatul prezidential nu putea fi construit in alta parte decat aici, prin acest gest tunisienii onorand mostenirea lasata de printesa feniciana, Dido. Momentul simpatic al zilei, mai ales pentru faptul ca aveam in grup o persoana care era la a doua calatorie in Tunisia, a fost cand le-am spus turistilor ca pot fotografia poarta de intrare in Palat, lucru stict interzis inainte de revolutie. 

Am incheiat vizita cu o plimbare in oraselul andaluz Sidi Bou Said, supranumit Orasul Alb - Albastru datotrita arhitecturii tipic mediteraneene. Orasul este o combinatie intre modern, oriental si mediteraneean si din acest motiv a devenit locul preferat al artistilor din intreaga lume. Primul impact pe care il are acest oras asupra vizitatorilor este ca seamana cu Santorini sau cu diferite orase grecesti, insa, in momentul in care incep vizita propriu- zisa, se lovesc de elemente unice, precum renumitele mousharabi- obloanele (aici vopsite in albastru) in spatele carora femeile pot privi in liniste trecatorii in timp ce acestia nu le pot vedea. Un alt simbol al orasului Sidi Bou Said sunt portile decorate cu modele geometrice ce reprezinta tatuajele pe care femeile berbere le purtau pe chip pentru a putea fi identificate. Nu trebuie sa uitam de numarul mare de pisici care sunt intalnite la fiecare colt, ele contribuind, impreuna cu floarea de hartie (sau Bouganvillea), la peisajul deosebit pe care il ascunde acest mic oras de pe coasta tunisiana a Marii Mediterane. 

O alta zi a inceput cu vizita la Amfiteatrul de la El Djem, al treilea amfiteatru ca marime din lume. Obiectivul se incadreaza intr-un top 10 al locurilor pe care trebuie sa le vezi intr-o viata, deoarece este printre ultimele, daca nu chiar ultima constructie de acest gen. Datorita experientei pe care romanii o aveau cand au construit amfiteatrul, ei au redus foarte multe dintre defectele pe care le aveau constructiile similare. Adaugand modul aproape incredibil in care s-a pastrat de-a lungul timpului, fara exceptie orice vizitator ramane impresionat de acest monument. 

Am continuat drumul catre Insula Djerba cu o mica surpriza pentru doamnele din grup: o oprire in piata de condimente de la Gabes, unde vanzatorii foarte amabili ne-au lasat sa mirosim toate condimentele pe care le aveau in magazinele lor si unde am descoperit intr-o oarecare masura secretele faimoasei bucatarii tunisiene. 

Apoi a urmat plimbarea cu Bacul intre continent si Insula Djerba. Insula este o curiozitate inclusiv pentru tunisieni, probabil datorita comunitatii de evrei ce locuieste aici inca din jurul anului 500 i.e.n, care si-au lasat foarte puternic amprenta asupra obiceiurilor si al modului de viata. Inclusiv portul din Djerba este foarte diferit fata de cel din regiunile de pe continent. Bogata in istorie ca toata aceasta tara, Djerba se mandreste cu denumirea de „Insula Lotofagilor”, denumire ce apare in scrile lui Homer. 

Dupa o istorie tumultoasa in care locuitori au luptat pentru independenta fata de popoarele ce doreau sa cucereasca acest teritoriu, astazi insula se lasa cucerita anual de aproximativ 1.500.000 de turisti, fiind votata cea mai populara destinatie turistica din Nordul Africii in 2009. 

Traversarea catre insula Djerba se poate face in doua moduri diferite: cu bacul pana la Ajim (aproximativ 15 minute) sau pe „Soseaua Romana”, o sosea de sase kilometri ce uneste insula de continent si care a fost construita in Antichitate. Traversand „El Kantra”, cum mai este numita aceasta sosea, in urmatoarea zi, ne-am indreptat catre zona de sud a Tunisiei sau, mai bine zis, zona Ksar-urilor in care se regaseste cultura berbera in toate formele ei. Aceasta zi a fost dedicata in intregime lor, astfel ca am vizitat Cheneni - un sat montan in care casele sunt sapate in piatra, Ksar Hadada - unul dintre granarele pe care berberii le foloseau pentru a-si depozita proviziile si care in anii ’70 a fost transformat in platou de filmare de catre George Lucas pentru filmul Razboiul Stelelor. Am trecut prin satul Toujane, renumit pentru covoarele lucrate manual, si am vizitat renumitele locuinte „troglodite” de la Matmata. 

„O sa ii vedem pe trogloditi?!” Au exclamat si au intrebat bucurosi turistii cand au achizitionat excursia in Tunisia. Si eu le-am raspunda calm si cu zambetul pe buze: „Sigur ca da!” Insa, odata ajunsi acolo, au inceput sa se intrebe: „Cine sunt acesti oameni de fapt?” Urmasii berberilor a fost simplu de ghicit, insa mai complicat a fost sa intelegem cum traiesc si de ce accepta sa traiasca asa. Pana sa ajungem acolo, ne-am gandit... „Trogloditi… traiesc in case sapate in pamant... sigur sunt niste oameni departe de civilizatie si tot ce inseamna ea!” Insa am fost surprinsi de ospitalitatea cu care acestia ne-au primit, de zambetele lor naturale si de ceaiul extraordinar de bun cu care ne-au servit! Pentru noi, cei care venim din aceasta societate moderna a internetului, telefoanelor moderne si a presei ce ne informeaza, dezinformeaza si iar informeaza, este foarte complicat sa admitem ca sunt pe aceasta lume oameni care traiesc in conditiile pe care le aveau stra-strabunicii nostrii si, mai mult, sunt foarte fericiti cu ceea ce au. Aici, valoarea umana este data de simplitate, iar cei care viziteaza aceste zone indepartate ale Tunisiei cu siguranta revin acasa cu sentimentul foarte placut ca fericirea nu este data de obiectele materiale. 

Am incheiat aceasta zi cu sosirea la Douz, orasul numit „Poarta Desertului” deoarece aceasta asezare este ultima frontiera inaintea „marii de nisip” sau a Marelui Erg. 

Aici turisti s-au imprietenit cu „cocosatele”. Ce ce ar insemna desertul fara macar o plimbare cu camilele? In Tunisia, spre deosebire de alte tari arabe, plimbarea cu camila dureaza o ora si are ca punct de oprire pentru fotografii dunele de nisip! 

Din suprafata totala de aproximativ 9 milioane de km² a Desertului Sahara, Sahara Tunisiana masoara aproximativ 25.000 km² si incepe cu asa-zisele „chott-uri” sau depresiuni inchise, cunoscute drept lacuri sarate secate. Cel mai mare dintre ele este Chott El Djerid, cu o suprafata de 4600 km². Este unul dintre locurile in care peisajul se schimba de la o ora la alta. Mare parte din chott este acoperit de un strat subtire de sare ce nu permite ca vreo planta sa creasca. Lipsa plantelor a dus la lipsa animalelor, astfel ca unele zone sunt perfect plate, iar peisajul este complet.... gol! In zilele noastre, traversarea acestei zone nu presupune niciun risc deoarece statul tunisian a construit peste chott-uri o sosea moderna, iar odata cu soseaua au aparut si comerciantii de curmale. Acestia sunt renumiti deoarece vand cea mai buna calitate de curmale la un pret foarte mic. 

Dupa experienta lasata de Chott El Djerid, am continuat programul nostru cu o vizita in oaza de palmieri de la Deguech. Aici, ca si in alte locuri din zona, tunisienii au organizat vizite in oaze, unde vizitatorii au fost familiarizati cu modul in care sunt cultivate oazele de palmieri, aratandu-le cum se culeg curmalele si care sunt fructele si legumele ce s-au adaptat la aceste conditii severe. Adaugand la toate acestea o plimbare cu caleasca, ne-am bucurat de acest inceput de zi atat noi, ghizii, cat si grupul. 

Urmatorul program a fost renumitul safari cu masinile 4x4 sau experienta dupa care toti au afirmat ca „Partea asta a facut toti banii!” 

„Ong Jemel” (in traducere „gatul camilei”), cum este numit acest safari, isi ia denumirea de la o duna de pamant (situata pe un alt chott) ce are forma unei camile. Plimbarea cu toate vizitele a durat aproximativ patru ore si ne-a purtat prin oazele din Muntii Atlas, Chebika si Tamerza unde am fost incantati de apa, deoarece in aceste zone desertice, in care tot peisajul este galben, existenta unui mic curs de apa ce creeza in drum o linie verde este considerata o minune. De-a lungul a catorva sute de milioane de ani, tot acest curs mic de apa a creat si Canionul Mides, pe care vizitatorii il pot adimira dintr-un punct panoramic situat intre cele doua oaze. 

Dupa vizita de la oazele montane, excursia a continuat aproape doua ore pe Chott El Gharsa, unde mirajul desertului sau „Fata Morgana” ne-a insotit pe toata durata safariului si unde soferii masinilor 4x4 si-au demonstrat cu adevarat calitatile facand ca cele mai complicate trasee sa para joaca de copii. Tot aici am vizitat si un platou de filmare al seriei Razboiul Stelelor, unde s-a filmat primul episod. 

Ziua a continuat cu o oprire pentru masa de pranz in centrul orasului Tozeur si, de aici, plini de nisip, nu puteam sa ne indreptam decat catre piscina hotelului unde grupul s-a bucurat de restul dupa-amiezii. 

Pentru ca nimic nu este perfect, in urmatoarea zi, plimbarea cu trenul in canionul Sejla a fost anulata, insa noi, incarcati de energie si optimisti, am inlocuit-o cu vizita la unul dintre cele mai spectaculoase situri arheologice din perioada romana de pe teritoriul Africii de Nord, Sbeitla, impresionant in primul rand datorita faptului ca edificiile se pastraza intr-o stare foarte buna. Teatrul, spre exemplu, pastreaza perfect acustica pentru care erau renumite teatrele romane. Capitoliul este unic in lume deoarece, in locul unui templu cu trei nise dedicate celor trei divinitati supreme, romanii au construit cate un templu pentru fiecare dintre ei. 

Excursia in sudul Tunisiei nu se putea incheia decat cu o vizita la Kairouan, cel de-al patrulea oras ca importanta religioasa in lumea Islamica dupa Mecca, Medina si Ierusalim. Practic, dupa toate experientele acumulate in ultimele zile, orasul Kairouan a adus asupra noastra un val de liniste interioara. Aici, Marea Moschee Okba, printre primele moschei construite, transmite doua mesaje simultane, dar distincte: protectie (datorita formei de fortareata pe care o are) si liniste (datorita simplitatii), acelasi mesaj pe care in esenta il transmite religia pe care o reprezinta. 

Dupa toata experienta pe care am trait-o in aceasta tara, era si firesc sa aducem un mic omagiu celui care a facut posibil ca turismul sa fie unul dintre cele mai importante motoare ale economiei acestei tari, si anume primului presedinte al Tunisiei, Habib Bourghiba, al carui mausoleu se afla la Monastir. Tunsienii cred ca el a fost cel care a pus bazele a tot ce este bun in aceasta tara, pornind de la infrastructura care face posibila primirea a peste sapte milioane de turisti anual, continuand cu interzicerea poligamiei si terminand cu legea care spune ca femeia este egala in drepturi cu barbatul. 

Trebuie sa recunoastem ca orice tara e frumoasa in felul ei, dar cu siguranta ceea ce o face mai frumoasa sunt oamenii. Sunt convinsa ca de cate ori cineva se gandeste la un loc in care a fost, are in minte si o persoana speciala. Poate cineva de acolo sau poate partenerul de calatorie. Pentru mine, deoarece calatoresc des prin Tunisia, fiecare loc prin care trec are un parfum aparte datorita oamenilor veseli si primitori, care reusesc sa imi faca sederea de fiecare data mai frumoasa. In aceasta excursie, oamenii m-au impresionat inca o data: in locul unei tari triste si macinate de toate evenimentele din ultima perioada, am gasit o tara care construieste si repara drumuri, hoteluri pline de turisti si medine agitate si pline de culoare. 

Adaugand la toate peisajul care nu mai are nevoie de descrieri, marturisesc ca astept cu nerabdare luna septembrie, cand voi pleca din nou spre Tunisia!